|
|
|
|
Ieşind din balta Craioviţa, Unde-a fost crai Craiovişin, Văpaie, vezi plutind domniţa Mai argintată ca un crin. Sub luna-i tremura cosiţa, În suflet poarta ca un chin, Plutind pe balta Craioviţa, Unde-a fost crai Craiovişin. Îsi duse viaţa-ntr-un suspin, Nedându-şi nimănui guriţa, Dar a rămas mironosiţa Din secolul cel de tot creştin, Plutind pe balta Craioviţa. |
 |  |
|
|
|