|
|
|
|
În cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-aruncă-n el un cântec-nalt, În care-al vieţii plâns îneci. Spărgând fluidicul său smalt, Ca o săgeată de-aur treci. În cer s-ajunge dintr-un salt, Sau nu s-ajunge-n veci de veci. I se mai dă-n sfârşit asalt Sub jar de patimi când te pleci, În al tău suflet când n-ai alt Decât fiorii dulci şi reci... În cer s-ajunge dintr-un salt. |
 |  |
|
|
|