În zugrăveala învechită El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei clădită O ţin cu degete întinse. Năluci din vechiul timp desprinse, Ştiu viaţa lor câ e sfârşită În zugrăveala învechită, El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse. Şi nu-şi blesteamă-a lor ursită... Dar orice candeli când văd stinse, Şi sfânta slujbă parăsită, Ei plâng cu lacrimi neânvinse În zugrăveala învechită.

Use and reproduction of this material is governed by Globusz® Publishing's standard terms and conditions.