|
|
|
|
Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzişurile mari Ale bătrânilor stejari: Mi-aşterne umbra sub picioare. Ducându-mi paşii solitari, Pe sub pădurea cântătoare, Coroane-n veci nepieritoare Simt în frunzişurile mari. Aleea e-n apus de soare. Se urcă flăcari tot mai tari, Şi se răsfrâng, scânteietoare, Printre copacii seculari, Coroane etern nepieritoare. |
 |  |
|
|
|