|
|
|
|
Din al oglindei luciu rece De apa-adâncă, se desface O linişte de dulce pace, Ce-ntregul suflet mi-l petrece. Obida vrând să mă înece, Zadarnic firea şi-o preface. Din al oglindei luciu rece. Uitarea numai se desface. Chiar dorul vieţii-n mine tace Izvor ce gata e să sece; Şi pe-al meu chip, ce-n umbra zace, Un fel de vis de opium trece Din al oglindei luciu rece. |
 |  |
|
|
|