|
|
|
|
Tiganii merg fără-ncetare- Nu stiu nici ei când au pornit, Dar se tot duc necontenit, Împinşi de-o vecinica chemare. Cu galbeni ochi pierduţi în zare, De când se ştiu s-au pomenit, Ţiganii merg fără-ncetare: Nu ştiu nici ei când au pornit. Mereu ţigani, cu mic, cu mare, Au tot născut şi-au tot murit. Şi tot spre visul ne-mplinit, Răpiţi de-aceeaşi aiurare, Ţiganii merg fără-ncetare. |
 |  |
|
|
|