|
|
|
|
Oh! lucrurile cum vorbesc, Şi-n pace nu vor să te lase: Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prin grai aproape omenesc. Tu le crezi moarte, şi trăiesc Împrăştiate-n orice case. Oh! lucrurile cum vorbesc, Şi-n pace nu vor să te lase. Şi câte nu-ţi mai povestesc În pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ţi uitase Te-mbie sau te chinuiesc. Oh! lucrurile cum vorbesc. |
 |  |
|
|
|