|
|
|
|
Deşi pe cer este aceeaşi lună. Dar unde e cea de-altădată Minciuna vieţii ce mă-mbată. E azi o altfel de minciună. Ca şi atunci, duios răsună Cavale-n noaptea înstelată, Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună- Dar unde e cea de-altădată? A ei lumină argintată Cu roze albe mă-ncunună, Şi cântă tot pe vechea strună, Dar pentru mine e schimbată, Deşi pe cer e-aceeaşi lună. |
 |  |
|
|
|