|
|
|
|
De roze e beată grădina Cu tot ce se află-mprejur E beat şi cerescul azur, Şi zizâie, beată, albina. Se clatină parcă lumina, Un tunet e simplu murmur. De roze e beată grădina Cu tot ce se află-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visind, lânga-al apei susur, Mă schimb, aşteptându-mi regina... De roze e beată grădina. |
 |  |
|
|
|