|
Mai sunt încă roze, mai sunt, Şi tot parfumate şi ele Aşa cum au fost şi acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sunt încă roze, mai sunt, Şi tot parfumate şi ele. Zadarnic al vieţii cuvânt A stins bucuriile mele, Mereu când zâmbesc uit, şi cânt, În ciuda cercărilor grele, Mai sunt încă roze mai sunt. |
![]() | ![]() |