Globusz^® Publishing 

Fiică de arendaş, de negustoraş, de funcţionăraş, de avocăţei, de ofiţeraş, de popă – să fi fost popă bulgăroi, sârbotei sau grecotei – moftangioaica este româncă şi prin urmare nobilă, et par consequent ( şi, prin urmare (fr.) nu poate suferi mojicimea.

Ea este patronesă în comitetul unei sau mai multor societăţi române de binefacere sau de cultură naţională.

Moftangioaica română vorbeşte româneşte numai avec les domestiques(Cu slugile (fr.), încolo franţuzeşte – acu ia lecţii de limba engleză.

În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eşantiioane şi negăsind, malheureusement (Din nenorocire (fr.), niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă.

Moftangioaica îşi opreşte totdeauna cupeul d-a curmezişul stradei.

Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!

Dânsa are unul sau mai mulţi adoratori, nu de plăcere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie,de aşa înaltă extracţiune trebuie să aibă un suivez-moi (însoţitor (fr.)..

Bogată, n-are plăcere mai mare pe lume decât să-şi arate unei amice sărace toaletele şi să-i spuie preţul lor fabulos, şi apoi proiectele, planul şi devizul toaletelor viitoare.

Moftangioaica săracă este foarte discretă; de aceea, nu despreţuieşte fondurile secrete, ba chiar din contra. Pentru cine conspiră, e prudent să evite pe moftangioaica română.

Crudă, adică necoaptă, primeşte cadouri de la răscopţi bogaţi; răscoaptă, face cadouri la săraci necopţi, adică la cruzi:

– Ah, crudule!

Când e vorba de lista „victimelor“ ei, moftangioaica română uită şirul, numele şi datele; are însă în privinţa aceasta despre amicele ei o memorie prodigioasă.

Când vrei să flirtezi cu moftangioaica, se răţoieşte şi fleorţăieşte. Îi vorbeşti serios, râde; glumeşti, e foarte serioasă; o saluţi, d-abia moţăie; o iubeşti, te spune târgului.

Moftangioaica e amatoare de înmormântări de lux. Trecând prin faţa cluburilor, jalnică scoate capul afară din cupeu. După cimitir, un tour au bois [O plimbare la şosea (fr.)], cu ochii plânşi şi cu chipul încadrat în dantelă neagră, este obligatoriu.

Moftangioaica e o româncă bravă: ea ştie suferi, cu hotărârea şi eroismul caracteristice românului, tortura concertelor clasice, fort eu vogue (Foarte la modă (fr.) astăzi... Astfel, dacă-ţi place muzica, fereşte-te să-mergi la acele concerte: de gate ori orchestra o avea un pianissimo, moftangioaica commencera a causer fortissimo (Va începe să vorbească foarte tare (it.)...

Moftangioaica sufere în genere de stomac; oricând are să iasă în lume seara nu mănâncă toată ziua în vederea corsetului. Astfel, e prudent să nu o prea iei la vals: suflarea ei te face să-ţi aduci aminte cu mult regret de mirosul violetelor de Parma.

Poftită ori nepoftită, ea trebuie să se afle la toate balurile de rigoare, ale Curţii, ale societăţilor, ale lumii mari, la reprezentaţiile prime, extraordinare sau de gală. Ea e abonată la „L'Independance roumaine“ şi trebuie să figureze neapărat în „Carnetul“ lui Claymoor.

Fiecare moftangioaică spune bucuros din fir în păr toată, conversaţia care a avut-o cu Prinţesa moştenitoare „aproape o jumătate de oră“ la balul din urmă de la Cotroceni. Câte moftangioaice au fost la bal – că nu lipseşte una! – vezi dumneata câte jumătăţi de ore a ţinut acel bal minunat.

O moftangioaică gătită şi împopoţonată de şapte ori mai scump decât s-ar putea explica prin mijloacele consoartelui d-sale, dacă o întrebi ce părere are despre prinţesa:

– Fie, mon cher; nu zic! e tânără; frumuşică, si vous voulez (dacă vreţi (fr.) da'... prea e luxoasă!

Când vorbeşte de regina, zice: la pauvre!( Săraca! (fr.).

La balul Curţii mai ales, cum s-a abţinut, toată ziua de mâncare, abuzează de şampanie, de icre, de îngheţată, de bomboane – nu de plăcere ori de lăcomie, nu!... de datorie... O dată supează cu un „amic“, pe urmă cu un curtezan, mai despre ziuă, se-nţelege, vine şi rândul lui dumnealui: „Aide, cocoşelule, la bufet!“ Aşa, după îngheţată, mănâncă iar icre moi, şi după Pomery extra-sec frappe, iar ciocolată fierbinte... A doua zi, doctorul high-life se vede silit a-i prescrie o cutie şi jumătate de capsule de ricin.

După fiecare bal du monde, a doua zi, caii doftorilor mondains aleargă până le iese limba de un cot.

Culmea supărării – să o scape din vedere Claymoor.

Culmea ambiţiei – un minister pentru bărbat, şi un secretariat pentru amic. A! să nu uit...

Când vezi două moftangioaice amestecându-şi alifia de pe buze şi ţocăindu-se cu multă căldură, să ştii ca nu se pot suferi.

– Ah! ma chere, je ne puis la sentir! (Ah! draga mea, n-o pot suferi! (fr.).