|
|
|
JUDELE DE OCOL: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase...
LEANCA: La Hanu-Dracului...
JUDELE DE OCOL: Ştiu... Lasă-mă să-ntreb.
LEANCA: Plătim licenţa, dom' judecător...
PREVENITUL: Oleo!
JUDELE DE OCOL: Tăcere!
LEANCA: ...E păcat pentru mine, dom' judecător...
JUDELE DE OCOL: Lasă-mă să te-ntreb...
LEANCA: Te las...
JUDELE DE OCOL: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu?
LEANCA (cu emoţiune treptată): Eu, să trăiţi, săru' mâna, domn' judecător, eu sunt o fomeie sărmană, Dumnezeu mă ştie cum mă chinuiesc pentru o pâine... De-aia şi pusesem de gând de la Sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucăţică de pâine, şi nu ne mai dă mâna să plătim licenţa.
PREVENITUL: Licenţa o plăteşte domn' Mitică.
LEANCA: Domn' Mitică?... Să fie al bracului care minte?
JUDELE DE OCOL: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu.
LEANCA: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!... Eu, domn' judecător, săru' mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu!
JUDELE DE OCOL: Nu e vorba de asta!... Spune cum s-au petrecut lucrurile şi ce reclami de la prevenit?
LEANCA: Eu, domn' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile de mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piaţă, încă chiar domn' Tomiţă zicea să-l iau în birje...
JUDELE DE OCOL: Pe cine să iei în birje?
LEANCA: Clondirul... că zicea...
JUDELE DE OCOL: Cine zicea?
LEANCA: Domn' Toma... se sparge...
JUDELE DE OCOL: Cine se sparge?
LEANCA: Clondirul, domn' judecător!
JUDELE DE OCOL: (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?... Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi d-ta acuma de la prevenit?
LEANCA (cu volubilitate): Onoarea 'mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a jart clondirul, că nu vrea să-mi plătească... (cu obidă) Că eu sunt o fomeie sărmană, şi e păcat! vine dumnealui gol puşcă şi să... până se face tun, şi pe urmă, dacă am vrut să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemeneşte cu chinoroz şi vrea s-o tulească, ş-a căzut peste tarabă şi s-a făcut praf!
JUDELE DE OCOL: Ce s-a făcut praf?
LEANCA: Clondirul cu mastică; şi pe urmă vrea să fugă.
JUDELE DE OCOL: Cine?
LEANCA: Dumnealui.
JUDELE DE OCOL: Ei, ce pretinzi?
LEANCA: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima...
JUDELE DE OCOL: Bine; şezi şi taci.
LEANCA: Care vine dumnealui...
JUDELE DE OCOL: Taci!
LEANCA: Tac, da'...
JUDELE DE OCOL: Taci o dată!
LEANCA: Am tăcut.
JUDELE DE OCOL: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretenţiile reclamantei?
PREVENITUL (e afumat şi pronunţă foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă porcule? Că dumneaei n-are niciodată o poltică vizavi de muşterii. Eu zic... dacă domn' Mitică...
JUDELE DE OCOL: Cine-i domn' Mitică?
LEANCA: Domn' judecător, uite, săru'mâna, ş-acuma e beat...
JUDELE DE OCOL: Taci! nu te-ntreb pe d-ta. (Către prevenit:) Cine-i domn' Mitică?
PREVENITUL: Domn' Mitică?... nu-l cunoşti pe domn' Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn' Mitică!
JUDELE DE OCOL: Vorbeşte serios! Cine-i domn' Mitică?
PREVENITUL: Care va să zică, domn' Mitică de la pricepţie. (Cu un zâmbet de fină intenţie.) Pricepi dumneatale acuşica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.)
JUDELE DE OCOL: Ce-are-a face domn' Mitică?
PREVENITUL: Dacă i-a plătit licenţa.
LEANCA: Să fie-al drac...
JUDELE DE OCOL: Taci! (Prevenitului:) Nu e vorba de licenţă, e vorba de clondirul cu mastică.
PREVENITUL: A căzut de pe tejghea, domn' judecător; era pe margine.
JUDELE DE OCOL: Cine l-a-mpins?
PREVENITUL: Piaza rea, finea zicea că cheamă vardistul... Eu nu vream, că sunt comersant...
LEANCA (dându-i cu tifla): Comersant de piei de cloşcă.
JUDELE DE OCOL: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!
PREVENITUL (vesel): Bravos, domn' judecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei?
JUDELE DE OCOL: Nu-ţi permit să fii necuviincios aici!... (aspru) M-ai înţeles?
LEANCA (veselă): Hahaha! bravos, domn' judecător!... să spuie ce comerţ învârteşte...
JUDELE DE OCOL: (mai aspru): Taci, că te dau afară!
PREVENITUL: Hahahahî! Brav...
JUDELE DE OCOL: (foarte aspru): Răspunde! ce comerţ faci d-ta?
PREVENITUL: Am fost zugrav de case român, domn' judecător... Dac-am văzut că mă omoară concurenţa străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi.
JUDELE DE OCOL: Da' de chinoroz cum a venit vorba?
PREVENITUL: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului...
LEANCA: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz...?
PREVENITUL: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică... nu-nţelege dumneei... fomeie...
JUDELE DE OCOL: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie?
PREVENITUL: (obidit): Dacă n-am aminteri coraj, domn' judecător!...
JUDELE DE OCOL: Destul.
(Condamnă pe prevenitul lăncii Zugravii la şapte lei despăgubire civilă şi doi lei cheltuieli de judecată.)
LEANCA: Da', domn' judecător, onoarea mea, săru' mâna, nereperată, cum rămâne?
PREVENITUL: (maliţios): Las' că ţi-o reperează domn' Mitică!
 |  |  |
|
|
|