|
|
|
Termometrul spune la umbră 33° Celsius... Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birjă, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă de buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârşit, un ficior vine să deschidă.
În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
Domnul: Dumneata spune-i c-am venit eu.
Feciorul: Nu pot, domnule,
Domnul: De ce?
Feciorul: E încuiată odaia.
Domnul: Bate-i, să deschidă.
Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
Domnul: Care va să zică, a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat,
Domnul: Amice, eşti... idiot!
Feciorul: Ba nu, domnule!
Domnul: Zici că nu-i acasă.
Feciorul: Ba-i acasă, domnule.
Domnul: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.
Domnul: Atunci e acasă.
Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
Domnul: Unde?
Feciorul: în oraş.
Domnul: Unde!?
Feciorul: în Bucureşti.
Domnul: Atunci să-i spui c-am venit eu,
Feciorul: Cum vă cheamă pe dv.?
Domnul: Ce-ţi pasă?
Feciorul: Ca să-i spui.
Domnul: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă mi ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat...
Feciorul: Cine?
Domnul: Eu.
Feciorul: Numele dv.?...
Domnul: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui... suntem prieteni...
Feciorul: Bine, domnule.
Domnul: Ai înţeles?
Feciorul: Am înţeles.
Domnul: A!... Spune-i ca să ne-ntâlnim negreşit.
Feciorul: Unde?
Domnul: ştie dumnealui... Da' să vină neapărat.
Feciorul: Când?
Domnul: Când o putea.
Feciorul: Prea bine.
Domnul: Ai înţeles?
Feciorul: Am înţeles.
Domnul: A!... Şi dacă vede pe amicul nostru...
Feciorul: Care amic?
Domnul: Ştie dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita!
Feciorul: Se poate să uit?
Domnul: ...şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la timp; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Ţine minte!
Feciorul: ţiu, domnule...
Domnul: ...deoarece, nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se întoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui... Aşa să-i spui...
Feciorul: Bine, domnule.
Domnul pleacă... Feciorul dă să inchiză... Domnul te-ntoarce.
Domnul: A!... Ştii ce? nu-i spune nimic, fiindcă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă?
Feciorul: Care d. Costică?
Domnul: Stăpânu-tău.
Feciorul. Care stăpân, domnule?
Domnul: Al tău... d. Costică.
Feciorul: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar...
Domnul: Ei! Şi dacă-i propitar?
Feciorul: îl cheamă d. Popescu.
Domnul: şi mai cum?
Feciorul: Cum, mai cum?
Domnul: Fireşte... Popescu, propitar, bine... Şi mai cum?
Feciorul: Nu pot să ştiu.
Domnul: Nu-l cheamă Costică Popescu?
Feciorul: Nu.
Domnul: Nu să poate.
Feciorul: Ba da, domnule.
Domnul: Apoi vezi?
Feciorul: Ce să văz?
Domnul: Îl cheamă Costică!
Feciorul: Ba, Mitică.
Domnul: Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici?
Feciorul: Numărul 11 bis.
Domnul: Nu e vorba de 11 bis.
Feciorul: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal
Domnul: N-are a face 13... Eu te întreb de stradă. Ce stradă e asta?
Feciorul: Strada Pacienţii...
Domnul: Strada Pacienţii?... imposib!!
Feciorul: Nu, domnule, e strada Pacienţii.
Domnul: Atunci, nu e asta.
Feciorul: Ba-i asta.
Domnul: Nu.
Feciorul: Ba da.
Domnul: Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
Feciorul: Aşa?
Domnul: Aşa.
Feciorul: Atunci, nu e aici.
Domnul: Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birjă. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este muştiriu, mo roc...
Domnul: Care muştiriu?
Birjarul: Nu ştii la mine, mo roc...
Domnul: De unde l-ai luat?
Birjarul: Ghe acoló, mo roc.
Domnul: Apoi, nu sunt eu?
Birjarul: Ie! la domnu' este, mo roc.
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
Domnul: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Birjarul: Ala nu ştii, mo roc.
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
Domnul: Ei, aş!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar!
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienţii...
Domnul: Eşti un prost!... Înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn: birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi.
Domnul: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Sergentul: Chiar asta e.
Domnul: Imposibil.
Sergentul: Da, domnule, asta e...
Domnul: la d Popescu, numărul 11 bis...
Sergentul: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză...
Domnul: A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi... Întoarce birjar!
 |  |  |
|
|
|