|
|
|
Profesorul: No, mâine apoi începem doară! Câţi ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparke; câţi au fost putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămân repekinţi. Acuma doară numai să vă muştruluesc, că cum să fiţi la acea înălţime la care caută a fi şcolerul întrucât priveşke educăţiunea prinţipială, reşpeckive la conduită exămplară faţă ghe azistenţii care vor fi ghe faţă. Către un şcolar din fund: Inchighe gura, boule, că-ţi întră musca... (Băieţii râd.) Silenţium! – şcolerul caută să fie curat îmbrăcat...
Şcolarul Ionescu: Mie mi-a făcut mama haine nouă, dom'le.
Profesorul: Ei, mă-ta! Că-z doară nu era să ţi le fac eu! (Râsete). Silenţium, măgarilor! Educăţiunea prinţipială mai apoi ne obligă la respect către cei mari, şi la înfăţişare moghestă, care iaste ca un ghecorum al juneţii... (Răspicat şi sever): Că pe carele îl voi veghe că rânjeşte, ori se zbenguiaşte, apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile... măcar de-ar fi fecior ghe Erz-herzog'...
Şcolarul Popescu: Dom'le, tata a zis că să-i spui de câte ori ne tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.
Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu le-am spus pentru kine. Pe kine doară ke cunosc ca un şcoler emininke... Le-am spus numai pentru porcii eilanţi!... No, acuma să probăluim câke o ţâră ghin makerie... Popăscule! (O plesnitoare şi-apoi alta şi încă una pocnesc în zidul din spatele profesorului; acesta sare în sus speriat). Hoghi o fene eghemek! Cine a fost porcul şi măgarul? (Toată clasa râde.) Cine?... Minken musai să aflăm cine nu a ştiut respectul? (Fierbe de ciudă.)
Mai mulţi şcolari: Popescu, dom'le!
Profesorul? Popescu? Nu se poake... Popescu doară-i un şcoler emininke.
Şcolarii: Popescu, dom'le!
Profesorul: Acela care mai face asta, lasă-l apoi doară... Popăscule... dacă cineva ke-ntreabă să-i spui numai câke operaţiuni avem în aritmetică, cum vei răspunghe?
Popescu: Trei, dom'le.
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Popescu: Cinci.
Profesorul: Nu-s mai puţine?
Popescu: Două.
Profesorul: La ghereptul vorbind, sunt numai două în prinţipiu, sporire şi scăghere ghe unitake; numai doară, după diferănţiarea lor în praxă, ghevin că-s patru; aghiţiunea, substracţiunea, multiplicăţiunea şi ghiviziunea. No, bine, meri la loc... Spune numai lui tată-tău să vină mâne să ne onoreză (Altă plesnitoare)... O fekete kukio! Cine-i porcul şi măgarul?
Toţi: Popescu, dom'le!
Profesorul (necăjit): Silenţium! Ionescule! Dacă cineva ke întreabă că-s câke-s emisferele pământului, tu ce vei răspunghe?
Ionescu: Două, dom'le!
Profesorul; Nu-s mai mulke?
Ionescu: Nu, dom'le!
Profesorul (iritat).' Ba da, loază!
Ionescu: Care, dom'le?
Profesorul: Acele care sunt, boule: emisferul austral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental şi emisferul ocţidăntal, măgarule! Meri la loc, vită! Vine mâni-ta mâne?
Ionescu: Nu, dom'le, că spală la mama lui Popescu.
Profesorul: No bine, că-z tot n-avea ce procopseală să vadă. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare de colo.) O fene ş-o fekete kukio!... (Turbat): Care e iar măgarul şi porcul care n-are respect?
Toţi: Popescu, dom'le... (Râd.)
Profesorul (potolindu-se); No! Silenţium! Luaţi aminke doară la muştruluiala care v-am făcut... Mâne este ziua când pukem zice, pedagoji şi şcoleri, faţă cu onorata azistenţă care va fi ghe faţă, finis coronat opus... În educaţione e virtuke... (Copiii fac zgomot... Popescu se caută să mai găsească o plesnitoare. Profesorul iese repede, înjurând teribil.)
 |  |  |
|
|
|