|
|
|
„Onorat aughitoriu,
„Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a pradă grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţesitake ghe lojica lucrului, a măsurat înkelijinţii şcolarului!“
Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la conferinţa aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s-ar părea o conversaţie intre pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conferinţei. Iată rezumatul acestei superioare opere didactice.
Urmează conferenţiarul:
Pedagogul: No! ce-i grămakica?
Şcolerul: Grămakica iaşte...
Pedagogul: No că-z ce iaşte? că-z doar nu iaşte vun lucru mare.
Şcolerul numai apoi să răculeje şi răspunghe: grămakia iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba, şi lejile mai apoi la care se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.
Pedagogul: Bravo, mă prostovane! (îi zic aşe doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substankivele? Şcolerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, neţăsare, în măsura priceperii şi raţiunii sale.
Şcolerul: În substankive care se văd şi substankive care nu se văd – reşpeckive, concreke şi abstracte!
Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi punem chestiunea doar:
Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaşte jănul?
Şcolerul răspunghe: Jănul e cumu-i lucru: masculin, feminin şi eterojen au neutru, reşpeckive ghe bărbat, ghe femeie şi ghe ce nu-i nici bărbat şi nici femee.
Pedagogul: Exemple doară...
Şcolerul apoi musai se exprime astfel:
Calul îi substankiv masculin; iel se schimbă în iapă, ş-apoi ghevine femenin.
Pedagogul: No! Dar neutru?
Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat; eu, pedagogul, atuncea-s gata să-i dau ilustrăţiunea keoriei...)
Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi dacă-i calul masculin, şi iapa feminină, neutru-i catârul carele nu-i nici cal nici iapă nici măgar nici cal: e catâr, aghică corşitură, ghe îmbele jenuri, şi mai gheparke pentru aceea se conzultă zoologhia, care-i o altă ştiinţă naturale, şi doară naturalia non sunt turpia!
După aceea doară, şcolerul musai să fie – în raţiunea sa puerilă – eghificat pe gheplin ghe jănurile tuturor substankivelor.
Vine numai dup-aceea cheskiunea makematică... Spu-ne-ne tu doară, Bârsăscule! (Zic eu şcolerului) ce înţăleji tu prin curbă, o linie curbă?
Şcolerul: Care nu-i ghireaptă.,.
Pedagogul ( zâmbind cu bunătate); No, care nu-i ghireaptă, bine! Da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă?
Şcolerul mai apoi vine la aceea înduplecare a raţiunii că musai va să răspundă minken:
E o linie oablă, oablă, care mere şi mere şi mere şi iarăşi se-ntoarnă ghe unghe o purces.
Pedagogul (jucându-şi serios rolul): Bine! Răspuns limpeghe! Chiar! Reşpeckive esact... No acuma, spune-ne cine au invăntat numerele?
Şcolerul: acuma, după memorare numai – căci memoria e, cum zice Tubinghen, pur animală – răspunde ca animalul: numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au invăntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpeckive cele fără soţiu, le-au invăntat Eratoskenes!
– Bravo!
Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şcolerului după metoada intuikivă moghearnă sunt neţesitake prin lojika lui, proprie vorbind născândă, dar complectaminke formată printr-o educăţiune aghecvată cercustanţelor, probăluike ca gherivând ghin natura noastră, carea lucră pe cum e mânată mai gheparke.
Într-o viitoare conferenţă, vom cuvânta apoi ghespre această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport cu pedagojia, cu beserica şi cu işcoala!
(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit în slujbă profesor „ghe pedagojie în jenăre şi ghe limba makernă în şpeţial“. Să-l vedem la lucru.)
 |  |  |
|
|
|