|
|
|
|
I Lăutarii cântă hore graţioase; Tinerii feciori Cată după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetiţe Dulce rumenesc, Apărând cu mâna mândrele cosiţe, Sărutări pe gură las de le răpesc. II - „Dar tu, femeie tânără, De ce stai gânditoare? În gene-ţi văz o lacrimă Ca roua pe o floare. Vezi! pruncul tău ne farmecă Cu chipul său cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosiţă luce. Da’ tu-l priveşti, şi lacrima În gene-ţi străluceşte... O, spune, mumă tânără! Ce cuget te răpeşte?” - „Când ochii mei îl caută, Eu cerc durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în ţară!” |
 |  |
|
|
|